Când începe Sabatul? Ar putea să pară o întrebare fără rost, dar de la creaţiune şi în vremurile Bibliei, zilele nu începeau şi nu se terminau la miezul nopţii aşa cum se întâmplă astăzi. Geneza 1:5 spune: „Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întâi.” O zi începe atunci când ziua precedentă se încheie, la apus. Partea întunecată a venit prima, apoi partea luminoasă.
Când le descrie cum trebuie să cinstească una dintre zilele de sărbătoare, Dumnezeu îi învaţă pe israeliţi: „(…) din seara zilei a noua până în seara următoare, să prăznuiţi Sabatul vostru.” (Leviticul 23:32). „Seară” este atunci când soarele trece dincolo de orizont, ceea ce noi numim apus. „Seara, la apusul soarelui.” (Deuteronomul 16:6). „Seara, după asfinţitul soarelui.” (Marcu 1:32).
Când israeliţii s-au întors la Ierusalim după robia babiloniană, Neemia a trebuit să-i înveţe cum să ţină Sabatul. Pentru a-i împiedica pe israeliţi să continue cu activităţile lor obişnuite, de zi cu zi, în Sabat, Neemia a poruncit ca porţile Ierusalimului să fie închise „înainte de Sabat, de îndată ce le va ajunge umbra” (Neemia 13:15-19).
Când soarele apune în seara de vineri, începe Sabatul. El este memorialul creaţiunii de care trebuie să ne aducem aminte şi pe care trebuie să-l sfinţim (Exodul 20:8).