De ce să ținem ziua Sabatului? Care este scopul Sabatului? Cine l-a instituit? Când a fost instituit și pentru cine? Care zi este adevăratul Sabat? Mulți țin prima zi a săptămânii, duminica. Ce împuternicire biblică au ei pentru aceasta? Unii țin a șaptea zi, sâmbăta. Ce texte din Scriptură au ei pentru aceasta? Aici sunt dovezile care privesc ambele zile, afirmate clar în cuvântul lui Dumnezeu:
- După ce a lucrat în primele șase zile ale săptămânii pentru a crea pământul, marele Dumnezeu S-a odihnit în ziua a șaptea (Geneza 2:1, 3).
- Aceasta marchează ziua respectivă ca zi de odihnă a lui Dumnezeu sau zi de Sabat, din moment ce „Sabat” înseamnă zi de odihnă. O ilustraţie: când o persoană se naște într-o anumită zi, acea zi devine ziua sa de naștere. La fel, când Dumnezeu S-a odihnit în ziua a șaptea, acea zi a devenit ziua Sa de odihnă sau Sabat.
- Prin urmare, a șaptea zi trebuie să fie mereu ziua de Sabat a lui Dumnezeu. Îți poți schimba ziua de naștere dintr-o zi în alta? Nu. La fel, nu poți schimba ziua de odihnă a lui Dumnezeu cu o zi în care El nu S-a odihnit. De aici înțelegem că ziua a șaptea încă este ziua de Sabat a lui Dumnezeu.
- Creatorul a binecuvântat ziua a șaptea (Geneza 2:3).
- El a sfințit ziua a șaptea (Exodul 20:11).
- El a făcut-o zi de Sabat în grădina Eden (Geneza 2:1-3).
- Aceasta s-a întâmplat înainte de cădere. Prin urmare, nu este un tip, pentru că tipurile nu au fost introduse decât după cădere.
- Isus a spus că Sabatul a fost făcut pentru om (Marcu 2:27), adică pentru rasa umană, deoarece termenul „om” de aici nu impune vreo limită. Așadar, Sabatul a fost pentru neamuri, la fel ca și pentru evrei.
- Este un memorial al creațiunii (Exodul 20:11; 31:17). De fiecare dată când ne odihnim în a șaptea zi, cum a făcut Dumnezeu la creațiune, comemorăm acel mare eveniment.
- Sabatul i-a fost dat lui Adam, capul rasei umane (Marcu 2:27; Geneza 2:1-3).
- Astfel, prin el, ca reprezentant al nostru, tuturor oamenilor (Faptele apostolilor 17:26).
- Sabatul nu este o instituție evreiască, pentru că a fost instituit cu 2.300 ani înainte să fi existat vreun evreu.
- Biblia niciodată nu-l numește „Sabatul evreiesc”, ci întotdeauna „Sabatul Domnului, Dumnezeului tău”. Oamenii ar trebui să aibă grijă la felul în care tratează ziua sfântă de odihnă a lui Dumnezeu.
- Se face referire clară la Sabat și la săptămâna de șapte zile peste tot în cursul vremurilor patriarhale (Geneza 2:1-3; 8:10,12; 29:27,28 etc.).
- Sabatul a făcut parte din legea lui Dumnezeu înainte de Sinai (Exodul 16:4,27-29).
- Acolo Dumnezeu l-a așezat în centrul legii Sale morale (Exodul 20:1-17). De ce să-l așeze acolo dacă nu era la fel ca celelalte nouă precepte, despre care toți recunosc că sunt imuabile?
- Sabatul zilei a șaptea a fost poruncit de vocea Dumnezeului celui viu (Deuteronomul 4:12-13).
- Atunci El a scris porunca cu propriul deget (Exodul 31:18).
- El a săpat-o în stâncă, sugerând natura sa nepieritoare (Deuteronomul 5:22).
- A fost păstrată cu sfințenie în chivotul din sfânta sfintelor (Deuteronomul 10:1-5).
- Dumnezeu a interzis lucrul în Sabat, chiar și în cele mai agitate timpuri (Exodul 34:21).
- Dumnezeu i-a nimicit pe israeliți în pustie pentru că au profanat Sabatul (Ezechiel 20:12-13).
- Sabatul este semnul adevăratului Dumnezeu, prin care să-L deosebim de zeii falși (Ezechiel 20:20).
- Dumnezeu a făgăduit că Ierusalimul va rămâne în picioare pentru totdeauna, dacă evreii vor ține Sabatul (Ieremia 17:24-25).
- El i-a trimis în robia babiloniană pentru că au călcat Sabatul (Neemia 13:18).
- El a distrus Ierusalimul pentru că au necinstit Sabatul (Ieremia 17:27).
- Dumnezeu a pronunțat o binecuvântare specială asupra neamurilor care îl vor ține (Isaia 56:6-7).
- Aceasta se regăsește în profeția care se referă în întregime la dispensațiunea creștină (a se vedea Isaia 56).
- Dumnezeu a făgăduit să-i binecuvânteze pe toți cei care țin Sabatul (Isaia 56:2).
- Domnul ne cere să-l „cinstim” (Isaia 58:13). Aveți mare grijă toți cei cărora vă place să-l numiți „vechiul Sabat evreiesc”, „un jug al robiei” etc.
- După ce Sabatul sfânt a fost călcat în picioare „multe veacuri”, va fi restaurat în zilele din urmă (Isaia 58:12-13).
- Toți profeții sfinți au ținut ziua a șaptea.
- Când a venit Fiul lui Dumnezeu, a ținut ziua a șaptea toată viața Lui (Luca 4:16; Ioan 15:10). Astfel, El a urmat exemplul Tatălui Său de la creațiune. Nu vom fi oare în siguranță dacă vom urma exemplul Tatălui și al Fiului?
- Ziua a șaptea este Ziua Domnului (a se vedea Apocalipsa 1:10; Marcu 2:28; Isaia 58:13; Exodul 20:10).
- Isus a fost Domn al Sabatului (Marcu 2:28), adică l-a iubit și protejat, la fel cum soțul este domnul soției pentru a o iubi și prețui (1 Petru 3:6).
- El a restaurat Sabatul ca instituție a milei, creat pentru binele omului (Marcu 2:23-28).
- În loc să abroge Sabatul, El a învățat cu grijă cum trebuie ținut (Matei 12:1-13).
- El Și-a învățat ucenicii să nu facă nimic în ziua de Sabat, în afară de ce este „bine” (Matei 12:12).
- El le-a spus ucenicilor că Sabatul trebuie amintit în rugăciunile care vor fi făcute la patruzeci de ani după învierea Sa (Matei 24:20).
- Femeile evlavioase care au fost cu Isus au ținut cu grijă ziua a șaptea după moartea Lui (Luca 23:56).
- La treizeci de ani după învierea lui Hristos, Duhul Sfânt menționează expres „ziua Sabatului” (Faptele apostolilor 13:14).
- Pavel, apostolul neamurilor, îl numește „Sabatul” în anul 45 d. Hr. (Faptele apostolilor 13:27). Nu știa Pavel ce spune? Sau ar trebui să credem învățătorii moderni, care afirmă că a încetat să mai fie Sabat după învierea lui Hristos?
- Luca, istoricul creștin inspirat, scriind până în anul 62 d. Hr., îl numește „Sabatul” (Faptele apostolilor 13:44).
- Convertiții dintre neamuri îl numesc „Sabat” (Faptele apostolilor 13:42).
- La marele conciliu creștin din anul 49 d. Hr., în prezența apostolilor și a mii de ucenici, Iacov îl numește „Sabat” (Faptele apostolilor 15:21).
- Era ceva obișnuit pentru creştini să aibă întâlniri de rugăciune în acea zi (Faptele apostolilor 16:13).
- Pavel a citit din Scripturi la întâlniri publice în acea zi (Faptele apostolilor 17:2-3).
- Era obiceiul său să predice în acea zi (Faptele apostolilor 17:2-3).
- Cartea Faptele apostolilor oferă o înregistrare a 84 de întâlniri susținute de Pavel în acea zi (a se vedea Faptele apostolilor 14:14,44; 16:13; 17:2; 18:4,11).
- Nu a fost niciodată vreo dispută între creștini și evrei cu privire la ziua de Sabat. Aceasta dovedeşte că ei încă țineau aceeași zi ca evreii.
- În toate acuzațiile aduse lui Pavel, niciodată nu l-au învinuit de nerespectarea zilei de Sabat. De ce nu au făcut-o, dacă el nu o ținea?
- Dar Pavel însuși a declarat expres că a ținut legea: „N-am păcătuit cu nimic nici împotriva Legii iudeilor, nici împotriva Templului, nici împotriva cezarului” (Faptele apostolilor 25:8). Cum ar fi putut să fie adevărat acest lucru dacă el nu ținea Sabatul?
- Sabatul este menționat în Noul Testament de 59 ori și întotdeauna cu respect, purtând același titlu pe care l-a avut în Vechiul Testament – „Sabatul”.
- Nicăieri în Noul Testament nu este notat niciun cuvânt despre desființarea, încetarea sau schimbarea Sabatului, sau altceva de felul acesta.
- Dumnezeu niciodată nu a permis vreunui om să lucreze în Sabat. Cititorule, cu ce autoritate folosești ziua a șaptea ca zi obișnuită de muncă?
- Niciun creștin din Noul Testament, nici înainte, nici după înviere, nu a făcut vreo lucrare obișnuită în ziua a șaptea. Găsește un caz de acest fel și vom renunța să mai discutăm pe acest subiect. De ce ar face creștinii moderni altfel decât creștinii Bibliei?
- Nu este nicio înregistrare a faptului că Dumnezeu a îndepărtat vreodată binecuvântarea sau sfințirea Sa de la ziua a șaptea.
- Din moment ce Sabatul a fost ținut în Eden înainte de cădere, el va fi păzit pentru veșnicie pe noul pământ, după restituire (Isaia 66:22-23).
- Sabatul zilei a șaptea este o parte importantă a legii lui Dumnezeu, așa cum a venit ea de pe buzele Sale și cum a fost scrisă de degetul Său pe piatră, la Sinai (a se vedea Exodul 20). Când Isus Și-a început lucrarea, El a declarat în mod expres că nu a venit să strice legea. „Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Prorocii.” (Matei 5:17).
- Isus i-a denunțat aspru pe farisei ca ipocriți, pentru că pretindeau că-L iubesc pe Dumnezeu, deși în același timp ei desființau una dintre cele zece porunci prin tradiția lor. Păzirea duminicii este doar o tradiție a omului.
40 de dovezi biblice cu privire la prima zi a săptămânii
- Primul lucru înregistrat în Biblie este lucrarea de creare din timpul duminicii, prima zi a săptămânii (Geneza 1:1-5). Creatorul însuși a făcut această lucrare. Dacă Dumnezeu a făcut pământul duminica, poate fi rău că noi lucrăm duminica?
- Dumnezeu poruncește omului să lucreze în prima zi a săptămânii (Exodul 20:8-11). Este greșit să-L ascultăm pe Dumnezeu?
- Niciunul dintre patriarhi nu a ținut-o vreodată.
- Niciunul dintre profeții sfinți nu a ținut-o vreodată.
- La porunca expresă a lui Dumnezeu, poporul Său sfânt a folosit prima zi a săptămânii ca zi obișnuită de lucru pentru cel puțin 4.000 de ani.
- Dumnezeu însuși o numește zi de „lucru” (Ezechiel 46:1).
- Dumnezeu nu S-a odihnit în ea.
- El nu a binecuvântat-o niciodată.
- Hristos nu S-a odihnit în ea.
- Isus a fost un tâmplar (Marcu 6:3) și El a lucrat în acel atelier până la 33 de ani. El a ținut Sabatul și a lucrat șase zile din săptămână, așa cum toți recunosc. Prin urmare, El a avut multe zile grele de lucru duminica.
- Apostolii au lucrat duminica în timpul acela.
- Apostolii niciodată nu s-au odihnit duminica.
- Hristos nu a binecuvântat-o niciodată.
- Duminica nu a fost binecuvântată niciodată de vreo autoritate divină.
- Nu a fost sfințită niciodată.
- Nu s-a dat nicio lege care să oblige la păzirea ei, așadar nu este călcare de lege să lucrezi duminica. „Unde nu este o lege, acolo nu este nici călcare de lege” (Romani 4:15; a se vedea și 1 Ioan 3:4).
- Noul Testament nu interzice nicăieri lucrul făcut duminica.
- Nu se oferă nicio sancțiune pentru încălcarea ei.
- Nu se promite nicio binecuvântare pentru păzirea ei.
- Nu se dă nicio indicație cu privire la felul în care trebuie ținută. Ar mai fi fost așa dacă Domnul Și-ar fi dorit să o ținem?
- Nu este niciodată numită „sabatul creștin”.
- Nu este niciodată numită „sabat”.
- Nu este niciodată numită „ziua Domnului”.
- Nu este niciodată numită „zi de odihnă”.
- Nu i se dă nicio denumire sacră. Atunci de ce ar trebui să o numim „sfântă”?
- Duminica este numită simplu „prima zi a săptămânii”.
- Isus niciodată nu a menționat-o în vreun fel, niciodată nu a folosit numele ei cu buzele Sale, din ce ne arată cele înregistrate.
- Cuvântul „duminică” nu apare niciodată în Biblie, câtuși de puțin.
- Nici Dumnezeu, nici Hristos sau vreun om inspirat nu a rostit niciodată un cuvânt în favoarea duminicii ca zi sfântă.
- Prima zi a săptămânii este menționată doar de 8 ori în tot Noul Testament (Matei 28:1; Marcu 16:2,9; Luca 24:1; Ioan 20:1,19; Faptele apostolilor 20:7; 1 Corinteni 16:2).
- Șase dintre aceste texte se referă la aceeași primă zi a săptămânii.
- Pavel i-a îndrumat pe sfinți să-și vadă de treburile seculare în acea zi (1 Corinteni 16:2).
- În tot Noul Testament avem o singură înregistrare a unei întâlniri religioase ținută în acea zi, dar până și aceasta a fost o întâlnire în timpul nopții (Faptele apostolilor 20:5-12).
- Nu se face nicio aluzie cum că ei au mai ținut vreodată o întâlnire duminica înainte sau după aceea.
- Nu era obiceiul lor să se întâlnească în acea zi.
- Nu li se cerea să frângă pâinea în acea zi.
- Avem înregistrată o singură ocazie în care s-a făcut aceasta (Faptele apostolilor 20:7).
- Frângerea pâinii a fost făcută noaptea – după miezul nopții (versetele 7-11). Isus a sărbătorit-o în seara de joi (Luca 22), iar ucenicii făceau aceasta uneori în fiecare zi (Faptele apostolilor 2:42-46).
- Biblia nu spune nicăieri că prima zi a săptămânii comemorează învierea lui Hristos. Aceasta este o tradiție a oamenilor, care contravine legii lui Dumnezeu (Matei 15:1-9). Botezul comemorează îngroparea și învierea lui Isus (Romani 6:3-5).
- În final, Noul Testament tace complet cu privire la vreo schimbare a zilei de Sabat sau la sfințenia primei zile.
Aici sunt doar 100 de dovezi biblice directe asupra acestui subiect, care arată concludent că ziua a șaptea este Sabatul Domnului atât în Vechiul, cât și în Noul Testament.*
*Material retipărit după o broșură publicată de Asociația de publicații „Review and Herald” în jurul anului 1885.