A patra poruncă spune: „Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti.” (Exodul 20:8). Odată ce ai aflat despre Sabat, următoarea întrebare logică este: „Cum îl sfinţesc?”
Păstrează lucrurile simple
Pentru câte porunci din cele zece porunci ai dezbătut înţelesul cu prietenii tăi? Probabil nu pentru foarte multe! Dumnezeu este destul de explicit. Atunci de ce am făcut-o pe a patra atât de complicată?
Timp de mii de ani, omul a dat Sabatului propria interpretare. În timpul în care Isus Şi-a început lucrarea, fariseii aveau deja sute de reguli privitoare la Sabat – dar şi sute de chichiţe corespunzătoare pe care se străduiau să le păzească. Erau aşa de legaţi de tradiţiile lor culturale încât atunci când Dumnezeu a venit între ei, învăţând şi făcând minuni, ei I-au negat divinitatea pentru că El nu făcea ceea ce dictau tradiţiile lor culturale. Cum rămâne cu noi? Suntem legaţi de tradiţii culturale?
Principii în studierea Bibliei
Pentru a învăţa ce spune Dumnezeu pe un anumit subiect, trebuie să încercăm să lăsăm la o parte tot ce am învăţat anterior pe acel subiect. Pentru cei dintre noi care am fost crescuţi creştini, acesta este un lucru dificil! Dar vino la Dumnezeu cu o inimă deschisă şi roagă-L să te călăuzească.
Există două principii foarte importante care guvernează studiul oricărui subiect biblic, pentru că ele :
- Dacă vei căuta cu insistenţă să cunoşti voia lui Dumnezeu, o vei descoperi. Rugăciunea ta să fie ca a lui David: „Trimite lumina şi credincioşia Ta ca să mă călăuzească, şi să mă ducă la muntele Tău cel sfânt şi la locaşurile Tale!” (Psalmii 43:3), iar Dumnezeu va împlini făgăduința Sa: „Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi!” (Matei 5:6).
- Tot ce faci trebuie să izvorască dintr-o relaţie de credinţă cu Isus. „Tot ce nu vine din încredinţare e păcat” (Romani 14:23; n. tr., în engleză: „Tot ce nu vine din credinţă”). În orice domeniu al vieţii noastre, importantă este atitudinea, de supunere sau răzvrătire împotriva autorităţii lui Dumnezeu. Alegerile noastre trebuie să vină ca rezultat al cererilor noastre umile pentru călăuzire din partea lui Dumnezeu. Dacă este vreo urmă de răzvrătire, împotrivire sau revoltă în atitudinea noastră, Dumnezeu nu este mulţumit de acţiunile noastre şi cu siguranţă nu vom primi nimic de pe urma lor. Poate facem lucrul „corect”, dar îl facem cu atitudinea greşită. În ochii lui Dumnezeu, aceasta înseamnă că am făcut un lucru greşit. La fel, am putea face lucrul „greşit”, dar îl facem cu atitudinea corectă şi suntem binecuvântaţi de Dumnezeu. „Dar în lucrurile în care am ajuns de aceeaşi părere, să umblăm la fel.” (Filipeni 3:16). La ce bun să cerem călăuzirea lui Dumnezeu ca apoi să refuzăm să urmăm îndrumarea Sa?
Cum să sfinţim Sabatul?
Sabatul este menţionat de multe ori atât în Vechiul, cât şi în Noul Testament. Dar un studiu exhaustiv al fiecărei referiri ne descoperă doar puţine lucruri specifice pe care să le facem sau nu în Sabat, toate aplicându-se unei culturi mult diferite de a noastră. Lipsa de instrucţiuni explicite din partea lui Dumnezeu poate fi frustrantă. Cum ştim că păzim Sabatul în modul „corect”? Trebuie să ne folosim mintea, ghidată de cuvântul Său şi relaţia noastră cu El, pentru a identifica principiile din spatele instrucţiunilor Sale.
În realitate, singura instrucţiune de tipul „alb sau negru” privitoare la Sabat este de a nu face nicio lucrare. „Să lucrezi şase zile şi să-ţi faci lucrul tău. Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta.” (Exodul 20:9-10). Dumnezeu a spus clar că întreaga gospodărie trebuie să aibă ocazia de a fi reînviorată de odihna Sabatului.
Unii întreabă atunci în mod justificat ce înseamnă „lucrul tău”, în afară de ceea ce este evident, cum ar fi să mergi la locul de muncă şi să încerci să-ţi câştigi pâinea. Cum rămâne cu lucrul în curte? Lucrul în casă? Pregătirea mâncării? Exerciţiul fizic, ca mersul în drumeţie, înotul sau căţăratul? Răspunsul la aceste întrebări este mai puţin clar, dar principiile par să fie:
- Sabatul trebuie să fie o „încetare de la ocupațiile anterioare” – o ocazie de odihnă de la preocupările obişnuite, de zi cu zi.
- Sabatul este o ocazie de odihnă de la preocupările materiale, astfel demonstrând că te încrezi în Dumnezeu să-ţi binecuvânteze eforturile din ultimele şase zile şi să-ţi asigure împlinirea nevoilor materiale.
Deşi Scripturile nu ne poruncesc lucrurile acestea în atât de multe cuvinte, unii oameni sunt binecuvântaţi când folosesc vinerea pentru a se pregăti pentru Sabat: fac curat în casă, cumpără alimente şi prepară dinainte câteva feluri de mâncare. Astfel, atunci când Sabatul începe, toate lucrurile din gospodărie sunt puse la punct şi ei pot respira uşuraţi şi se pot bucura deplin în ziua de odihnă. Pe de altă parte, a vedea aceasta ca pe o obligaţie absolută poate duce la presiunea de a face atât de multe pregătiri, încât ziua de vineri devine o povară! Uneori facem un act de credinţă atunci când permitem ca unele dintre acele lucruri să aştepte până duminică.
Merită să observăm că Dumnezeu nu S-a odihnit la sfârşitul creaţiunii pentru că era obosit. Isaia ne spune: „Domnul a făcut marginile pământului. El nu oboseşte, nici nu osteneşte.” (Isaia 40:28). O capcană în care cad mulţi păzitori ai Sabatului bine intenţionaţi este arderea lumânării la ambele capete toată săptămâna, iar apoi recuperarea din oboseală în după-amiezile de Sabat! Poate am beneficia mai mult de pe urma Sabatului dacă am păstra odihna de Sabat la nivel mental pe parcursul întregii săptămâni, odihnindu-ne suficient în fiecare zi pentru a ne bucura mai adânc de privilegiul părtăşiei cu Creatorul nostru şi cu ceilalţi credincioşi în a şaptea zi. Un stil de viaţă care include odihna de Sabat demonstrează şi încrederea noastră în capacitatea lui Dumnezeu de a Se îngriji de nevoile noastre materiale.
În Leviticul 23:3, Dumnezeu le-a spus israeliţilor că Sabatul este „o zi de adunare sfântă”. Atât Isus (Luca 4:16), cât şi apostolii (Faptele apostolilor 13:13-14; 13:42-22; 16:13; 17:2; 18:4) şi-au făcut un obicei din a merge la sinagogă pentru a se închina împreună în Sabat. Participarea la biserică este o ocazie de a ne închina lui Dumnezeu într-un loc dedicat închinării, de a învăţa mai multe de la El prin studierea cuvântului Său şi de a primi încurajare de la o comunitate de creştini care cred la fel. Pavel îndeamnă: „Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei, ci să ne îndemnăm unii pe alţii, şi cu atât mai mult, cu cât vedeţi că ziua se apropie.” (Evrei 10:25).
La fel ca fariseii, unii oameni au făcut liste moderne cu ce se poate şi ce nu se poate face în Sabat. Să fim sinceri: o listă este o idee foarte atractivă pentru că atunci nu trebuie să ne mai gândim la nimic! Nu doar atât, ci cu cât lista este mai strictă, cu atât mai „neprihănit” mă simt când o compar cu a ta. În plus, este ispititor să trag concluzii în ce priveşte păzirea Sabatului şi să spun: „Aşa voi face pentru totdeauna.” Din nou, nu trebuie să mă mai gândesc la nimic. Dar Dumnezeu ne-a dat capacitatea de a gândi şi judeca, iar noi ar trebui să facem mereu aşa, căutând să cunoaştem tot mai bine voia Sa.
Când vine vorba de păzirea Sabatului, fă ce îţi spune Dumnezeu să faci. Caută o relaţie personală cu El şi ai grijă să nu cazi fără să te gândeşti în obiceiuri şi tradiţii culturale.
Un ultim gând despre păzirea Sabatului: din cauză că instrucţiunile Bibliei despre cum trebuie sfinţit Sabatul sunt puţin „gri”, aproapele tău s-ar putea să aibă o înţelegere diferită de a ta. Pariez că tu nu vrei ca el să-ţi impună gândirea sa. „Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel; căci în aceasta sunt cuprinse Legea şi Prorocii.” (Matei 7:12). Iubeşte-ţi aproapele, încurajează-l în umblarea lui cu Creatorul şi ai încredere că Dumnezeu vorbeşte inimii lui la fel cum îţi vorbeşte şi ţie.
