Este legalist, așa cum spun unii oameni, să sfințești Sabatul? Nu a fost „legea pironită pe cruce” și nu a căzut în desuetudine?
Pentru a răspunde la aceste întrebări, să vedem mai întâi ce înseamnă „legalist”. În sens biblic, înseamnă a încerca să câștigi mântuirea prin propriile fapte. Biblia ne spune în cuvinte clare: „Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.” (Efeseni 2:8-9). Acest lucru este confirmat de multe ori în Noul Testament. Nimeni nu poate câștiga mântuirea, este inutil să încerci aceasta.
Dar păzirea Sabatului sau a oricăreia dintre celelalte porunci ale lui Dumnezeu este o încercare de a câștiga mântuirea? Da, este posibil să păzești cele zece porunci cu o atitudine greşită, așa cum făceau mulți farisei în timpul lui Isus. Ei se lăudau cu faptul că păzeau legea și credeau că ea îi făcea suficient de buni pentru a fi mântuiți – acesta este legalism. Dar observați că nu păzirea poruncilor era legalism, ci doar atitudinea lor de îndreptățire de sine.
În opoziție, cei care au o relație de dragoste, care schimbă inima, cu Domnul știu că poruncile nu-i pot mântui; ei păzesc poruncile Sale, pe toate cele zece, pentru a-I aduce plăcere Domnului și a face astfel lumea un loc mai bun.
Acum să analizăm a doua întrebare. Ideea legii „pironite pe cruce” vine din Coloseni 2:14: „A şters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră şi ne era potrivnic, şi l-a nimicit pironindu-l pe cruce.”
Ar putea acest verset să vorbească despre cele zece porunci? Apostolul Pavel, cel care a scris acest pasaj, arată clar în alte versete că răspunsul este „nu”. De fapt, în multe locuri, el se străduiește să sublinieze importanța păzirii legii lui Dumnezeu. De exemplu, scrie: „Pentru că nu cei ce aud Legea sunt neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu, ci cei ce împlinesc Legea aceasta vor fi socotiţi neprihăniţi.” (Romani 2:13). Din nou, în Romani 3:31, citim: „Deci, prin credinţă desfiinţăm noi Legea? Nicidecum. Dimpotrivă, noi întărim Legea.” Iacov scrie de asemenea despre importanța ascultării de legea lui Dumnezeu (a se vedea Iacov 1:22-25).
Atunci care este „zapisul cu poruncile lui” la care se face referire în Coloseni 2? Un alt verset pe același subiect aruncă lumină asupra problemei: „În trupul Lui, a înlăturat vrăjmășia dintre ei, Legea poruncilor, în orânduirile ei.” (Efeseni 2:15, subliniere adăugată; n.tr., în engleză: „Legea poruncilor, conţinute în orânduiri”). Orânduirile erau conținute în legea lui Moise. Zapisul poruncilor scris de Moise trebuia să fie temporar, în timp ce cele zece porunci, gravate în piatră de însuși degetul lui Dumnezeu trebuiau să rămână pentru totdeauna.
În încheiere, Isus a sfințit Sabatul, păzindu-l. Și cu doar câteva ore înainte de crucificarea Sa, Și-a învăţat ucenicii: „Dacă Mă iubiți, veți păzi poruncile Mele.” (Ioan 14:15). Suna aceasta de parcă El era pe cale de a le abroga? Păzirea celor zece porunci ale lui Dumnezeu din dragoste pentru El nu poate fi niciodată legalism!
