Este necesar să mergem la biserică în Sabat?

Este adevărat că atunci când Dumnezeu a instituit la început Sabatul în Eden, El nu spus nimic despre mersul la biserică în acea zi. El doar a pus-o deoparte pentru un scop sfânt, pe care urma să-l prezinte pe larg într-un moment viitor (a se vedea Geneza 2:1-3). În Exodul, El ne-a dat mai multe detalii despre elementele specifice ale acelei zile sfinte în cele zece porunci. Însă cele zece porunci nu dau nicio instrucţiune privitoare la o adunare de închinare din acea zi. Ele doar ne oferă nişte îndrumări cu privire la ce înseamnă să fie sfinţită (a se vedea Exodul 20:8-11). 

Dar pe măsură ce înaintăm în studiul Scripturii, întâlnim un verset din Leviticul care ne dă lămuriri suplimentare: „Şase zile să lucraţi, dar ziua a şaptea este Sabatul, ziua de odihnă, cu o adunare sfântă. Să nu faceţi nicio lucrare în timpul ei: este Sabatul Domnului în toate locuinţele voastre” (Leviticul 23:3). Cuvântul „adunare” provine din evreiescul „miqrâ” care denumeşte o întâlnire, adunare sau reuniune publică. Aici Dumnezeu a adăugat un detaliu privitor la Sabat: este şi un timp pentru adunări sfinte (sau servicii de închinare). 

Mai departe, în Isaia citim: „«În fiecare lună nouă şi în fiecare Sabat, va veni orice făptură să se închine înaintea Mea», zice Domnul” (Isaia 66:23). Aici este vorba despre închinarea din veşnicie, dar în acest pasaj Dumnezeu menţionează expres Sabatul şi adunarea împreună pentru închinare.

Însă motivul principal pentru care asociem Sabatul cu întâlnirea pentru închinare este dat de exemplul lui Isus. Aici sunt câteva versete care scot aceasta în evidenţă:

  • S-au dus la Capernaum. Şi în ziua Sabatului, Isus a intrat îndată în sinagogă şi a început să înveţe pe norod” (Marcu 1:21).
  • Când a venit ziua Sabatului, a început să înveţe pe norod în sinagogă. Mulţi, când Îl auzeau, se mirau şi ziceau: «De unde are El aceste lucruri? Ce fel de înţelepciune este aceasta care I-a fost dată? Şi cum se fac astfel de minuni prin mâinile Lui?»” (Marcu 6:2).
  • A venit în Nazaret, unde fusese crescut, şi, după obiceiul Său, în ziua Sabatului, a intrat în sinagogă. S-a sculat să citească” (Luca 4:16).
  • „În altă zi de Sabat, s-a întâmplat că Isus a intrat în sinagogă şi învăţa pe norod. Acolo era un om care avea mâna dreaptă uscată” (Luca 6:6). 

Din nou şi din nou, Îl vedem pe Isus la sinagogă în Sabat. Chiar ni se spune că era obiceiul Său să fie acolo în acea zi. Ucenicii au urmat şi ei exemplul lui Isus, după cum putem vedea clar în cartea Faptele apostolilor:

  • Din Perga, şi-au urmat drumul înainte şi au ajuns la Antiohia din Pisidia. În ziua Sabatului, au intrat în sinagogă şi au şezut jos” (Faptele apostolilor 13:14)
  • Când au ieşit afară, neamurile i-au rugat să le vorbească şi în Sabatul viitor despre aceleaşi lucruri” (Faptele apostolilor 13:42).
  • Pavel vorbea în sinagogă în fiecare zi de Sabat şi îndupleca pe iudei şi pe greci” (Faptele apostolilor 18:4).

Aceste versete se referă la serviciile bisericii, la care oamenii se adunau împreună în ziua Sabatului. 

S-au închinat Isus şi ucenicii Săi la sinagogă în fiecare Sabat doar pentru că erau evrei? Era doar un lucru care ţinea de cultura lor? Dumnezeu a creat Sabatul zilei a şaptea şi l-a pus deoparte pentru odihnă şi închinare când erau doar două fiinţe umane pe planetă – cu mult înainte de Avraam, tatăl evreilor. Isus a spus de asemenea: „Sabatul a fost făcut pentru om” (Marcu 2:27). Cuvântul „om” vine din grecescul „anthropos”. Din el avem termenul „antropologie” şi înseamnă „fiinţă umană”. Isus şi ucenicii Săi s-au închinat în fiecare Sabat nu pentru că erau evrei, ci pentru că erau fiinţe umane!

Acum să privim lucrurile dintr-o perspectivă de bun simţ. Dumnezeu a spus că trebuie să sfinţim Sabatul. Aceasta înseamnă să nu lucrăm, adică să ne oprim din activitatea seculară, potrivit cu Exodul 20:8-11. Aşa că avem o zi liberă! Ce mod mai bun de a petrece Sabatul decât să ne întâlnim cu credincioşi care gândesc la fel şi să ne închinăm Dumnezeului care l-a creat.

Închinarea însăşi este un act de iubire. Ce privilegiu să ne închinăm Domnului nostru, în ziua Sa sfântă, înconjuraţi de poporul Său – este o binecuvântare triplă! De asemenea, niciun om nu este o insulă – adunăm putere unul de la celălalt. Din acest motiv Dumnezeu ne spune următoarele în Evrei 10:24-25: „Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune. Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei, ci să ne îndemnăm unii pe alţii, şi cu atât mai mult, cu cât vedeţi că ziua se apropie.”

Dacă veți căuta un verset care să spună expres: „Mergi la biserică în Sabat”, nu-l vei găsi. Însă Dumnezeu ne-a lăsat exemplul Fiului Său, versete suplimentare şi bunul simţ pentru a ne ajuta să răspundem cu încredere la această întrebare.