„Astfel au fost sfârşite cerurile şi pământul şi toată oştirea lor. În ziua a şaptea, Dumnezeu Şi-a sfârşit lucrarea pe care o făcuse şi în ziua a şaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse. Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o zidise şi o făcuse” (Geneza 2:1-3).
Potrivit Scripturii:
- Momentul în care Dumnezeu a făcut Sabatul a fost finalul săptămânii creaţiunii.
- Felul în care Dumnezeu a făcut Sabatul a fost luând o zi – ziua a şaptea – pentru a se odihni în ea, a o binecuvânta şi a o sfinţi.
- Materialul din care El a făcut Sabatul a fost însăşi ziua a şaptea. El a luat acea zi şi a făcut din ea Sabatul. Sabatul nu a fost ceva ce El a pus în ziua aceea. A fost însăşi ziua aceea. „Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău” (Exodul 20:10, subliniere adăugată; n. tr., în engleză: „dar ziua a şaptea este Sabatul Domnului, Dumnezeului tău”).
Ni s-a poruncit de asemenea să ne „aducem aminte de Sabat, ca să-l sfinţim” (trad. engl.). Însă porunca este mai degrabă: „Adu-ţi aminte de ziua de Sabat, ca să sfinţeşti (acea zi)” (Exodul 20:8, adăugarea ne aparține). Sabatul nu este ceva deosebit de acea zi, care poate fi schimbat şi chiar fixat în altă zi. El este ziua însăşi – ziua a şaptea.
Auzim deseori despre o instituţie a Sabatului. Dar Biblia nu vorbeşte niciodată despre o instituție a Sabatului. Ea vorbeşte despre ziua Sabatului. Nu există nicio instituție a Sabatului care să fi fost binecuvântată şi sfinţită în favoarea omenirii, deosebită de acea zi în sine. Acea zi a fost cea care a fost binecuvântată şi sfinţită, iar acea zi a devenit astfel Sabat.
Atunci putem fi siguri că ziua pe care Dumnezeu a binecuvântat-o nu poate fi niciodată despărţită de Sabat, iar Sabatul nu poate fi niciodată despărţit de ziua pe care Dumnezeu a binecuvântat-o. Ele nu pot fi separate pentru că sunt una.
Sabatul nu poate fi oricare zi a săptămânii, pentru că ziua a şaptea este Sabatul, iar Sabatul este ziua a şaptea.
Hristos şi Sabatul
Creatorul Sabatului este acelaşi creator al credinţei creştine – Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. El este Cel care a adus lumea la existenţă şi a făcut-o în şase zile. Apoi, El S-a odihnit în ziua a şaptea, a binecuvântat acea zi şi a sfinţit-o.
Scriptura spune: „La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El, şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El. (…) El era în lume, şi lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut. (…) Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl” (Ioan 1:1-3, 10, 14).
„În Împărăţia Fiului dragostei Lui (…) El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, Cel întâi născut din toată zidirea. Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El” (Coloseni 1: 13, 15-16).
Isus a făcut Sabatul pentru întreaga rasă umană, nu doar pentru o parte din ea sau pentru o naţiune. „Sabatul a fost făcut pentru om” (Marcu 2:27).
Adaptat după Carlyle B. Haynes, „The Attempt to Change God’s Holy Day From Sabbath to Sunday” („Tentativa de a schimba ziua sfântă a lui Dumnezeu de la Sabat la duminică”), Hagerstown, MD: Review and Herald Publishing Association, 2005, pp. 13, 14
