Iată textul din Vechiul Testament care naşte această întrebare des pusă: „Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă a Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici boul tău, nici măgarul tău, nici vreunul din dobitoacele tale, nici străinul care este în locurile tale, pentru ca şi robul şi roaba ta să se odihnească întocmai ca tine. Adu-ţi aminte că şi tu ai fost rob în ţara Egiptului, şi Domnul, Dumnezeul tău, te-a scos din ea cu mână tare şi cu braţ întins, de aceea ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău, să ţii ziua de odihnă” (Deuteronomul 5:14-15).
Cheia înţelegerii acestui pasaj care se referă la păzirea Sabatului se regăseşte în cuvântul „rob”.
Dumnezeu a spus: „Adu-ţi aminte că şi tu ai fost rob în ţara Egiptului”, iar în propoziţia anterioară, El a vrut ca ei să se asigure ca „şi robul şi roaba ta să se odihnească întocmai ca tine”. Cu alte cuvinte, experienţa lor ca robi în Egipt trebuia să le reamintească să se poarte drept cu robii lor, oferindu-le odihna de Sabat.
Nu era un lucru neobişnuit ca Dumnezeu să facă referire mereu la eliberarea din Egipt ca un îndemn de a asculta alte porunci. „Dacă un străin vine să locuiască împreună cu voi în ţara voastră, să nu-l asupriţi (…) căci şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului” (Leviticul 19:33-34). În Deuteronomul 24:17-18, Dumnezeu a spus: „Să nu te atingi de dreptul străinului şi al orfanului şi să nu iei zălog haina văduvei. Să-ţi aduci aminte că ai fost rob în Egipt şi că Domnul, Dumnezeul tău, te-a răscumpărat de acolo, de aceea îţi dau aceste porunci, ca să le împlineşti”.
Cu toate acestea, nici porunca de a fi drepţi, nici cea de a păzi Sabatul nu au fost date doar pentru a comemora exodul. De fapt, Dumnezeu le spunea că bunătatea Sa manifestată în eliberarea lor din robie constituie un puternic motiv suplimentar ca ei să se poarte frumos cu robii lor şi să îi trateze în mod corect pe străini şi pe văduve. În acelaşi fel, Dumnezeu le-a vorbit în Leviticul 11:45: „Căci Eu sunt Domnul, care v-am scos din ţara Egiptului ca să fiu Dumnezeul vostru şi să fiţi sfinţi”. Cu siguranţă, nimeni nu ar învăţa că sfinţenia nu a existat înainte de exod sau că ar fi fost ulterior limitată doar la evrei, pentru a comemora eliberarea lor.
Dumnezeu a vrut ca israeliţii să trateze robii şi pe ceilalţi oameni cu dreptate. Cerinţa de a păzi Sabatul asigura odihnă pentru robii lor şi le amintea de trecutul lor ca robi. Dumnezeu a vrut de asemenea ca ei să păzească Sabatul ca o comemorare a răscumpărării lor din sclavia Egiptului. Răscumpărarea lor din Egipt reprezintă răscumpărarea noastră din sclavia păcatului, un motiv plin de însemnătate pentru care noi să păzim de asemenea Sabatul. Dar Biblia arată clar că Sabatul este mai mult decât o comemorare a răscumpărării fizice şi spirituale. Istoria Genezei despre facerea Sabatului (Geneza 2:1-3) şi formularea poruncii a patra de către Dumnezeu (Exodul 20:11) descoperă Sabatul ca memorial al creaţiunii. Un memorial al creaţiunii este pentru toţi oamenii care trăiesc datorită acelei creaţiuni.
Cu adevărat, Sabatul este mai mult decât o comemorare a eliberării din Egipt!
