Bineînțeles, nu este discutabil că noi trebuie să-L iubim înainte de toate pe Dumnezeu şi să ne iubim aproapele. Însă întrebarea este cum ne arătăm dragostea faţă de Dumnezeu şi de aproapele?
Ne răspunde apostolul Ioan: „Cunoaştem că iubim pe copiii lui Dumnezeu prin aceea că iubim pe Dumnezeu şi păzim poruncile Lui. Căci dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui. Şi poruncile Lui nu sunt grele.” (1 Ioan 5:2-3, subliniere adăugată).
Astfel, dacă pretindem că-L iubim pe Dumnezeu, dar refuzăm să-L ascultăm, nu suntem sinceri, potrivit Scripturii.
Să luăm ca exemplu un tată cu doi fii. Primul fiu vine la el şi-i spune: „Tată, te iubesc, dar nu te pot asculta.” Puţin mai târziu, vine al doilea fiu şi-i spune: „Tată, te iubesc şi voi încerca să te ascult.”
Care dintre cei doi fii credeţi că-şi iubeşte cu adevărat tatăl? Cei mai mulţi oameni ar fi de acord că cel care spune că va încerca să-şi asculte tatăl este fiul care îl iubeşte cu adevărat.
Ei bine, noi ne arătăm dragostea faţă de Dumnezeu în acelaşi fel. Păzind primele patru porunci, care presupun dragoste pentru Dumnezeu, noi arătăm că afecţiunea noastră supremă este dată Creatorului nostru. Păzirea ultimelor şase porunci, care presupun dragoste pentru aproapele, este de asemenea o dovadă convingătoare a dragostei noastre sincere pentru Dumnezeu.
