Dacă nu am fi obligaţi să facem ceea ce legea ne cere în mod literal, atunci am putea ucide, fura sau comite adulter în mod literal? Acesta nu poate fi înţelesul aluziilor dese ale lui Pavel la lege şi la spirit. Forma şi spiritul legii se susţin una pe alta. Nu putem încălca legea în mod literal fără a o încălca şi în mod spiritual.
Religia iudeilor din vremea lui Hristos şi din vremea apostolilor devenise formală şi egoistă. Ei făceau fapte bune pentru a fi văzuţi de oameni, nu pentru că-i iubeau pe Dumnezeu şi pe semeni. Ei condamnau violarea făţişă a legii, în timp ce făceau rele mai mari. Ei păzeau cu stricteţe anumite forme răspândite de ascultare faţă de litera legii, cum ar fi circumcizia, dar Pavel scrie că ei de fapt călcau legea (Romani 2:27-29).
Prin tradiţiile lor, ei erau foarte stricţi în a face din Sabat o zi de odihnă pentru animale, dar neglijau să o petreacă în lucrarea nobilă a Creatorului – adică să fie o binecuvântare pentru semenii lor. Ei porunceau oamenilor să nu fure, dar nu se gândeau de două ori când era vorba să înşele în tranzacţiile comerciale cu neamurile, târând Numele lui Dumnezeu în noroi în tot acest timp.
Similar, astăzi sunt unii oameni foarte stricţi în a păzi anumite forme răspândite ale religiei, în timp ce calcă poruncile lui Dumnezeu. Mulţi nu ar fura niciodată maşina vecinului lor şi sunt foarte severi când aplică litera legii hoţilor. Însă aceiaşi oameni fac mult mai mult rău profitând de vecinul lor într-o tranzacţie comercială. Ei nu împlinesc „Legea împărătească, potrivit Scripturii: «Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi»” (Iacov 2:8), pentru că ei „păzesc” legea din motive egoiste – ca să evite să-şi piardă buna reputaţie sau de frica condamnării penale.
Păzirea sinceră a Sabatului vindecă de această religie egoistă. Ea ne ajută să păzim spiritul legii, pentru că nu este posibil să păzeşti sincer Sabatul doar pentru că este la modă sau pentru a demonstra ceva sau pentru a obţine avantaje egoiste asupra altora. Singurul mod de a păzi sincer Sabatul este din dragoste lipsită de egoism şi din respect pentru puterea creatoare şi răscumpărătoare a lui Dumnezeu.
Ni se cere să păzim spiritul legii, şi nu litera ei? Să luăm ca exemplu o propoziţie pe care o putem găsi într-un abecedar: „Ioana a lovit mingea cu toată puterea”. „Cu toată puterea” descrie felul în care Ioana a lovit mingea. Ar fi putut lovi mingea cu toată puterea fără să lovească mingea? Spiritul legii ne spune felul în care să păzim legea. Putem păzi spiritul legii fără a păzi litera ei?