Anul al şaptelea şi anul jubiliar nu sunt sărbători menţionate în cele zece porunci. Ele trebuiau ţinute doar „în ţara” lui Israel şi nu au fost niciodată ţinute în pustie, înainte ca israeliţii să intre în Canaan. Ele făceau parte din acea „Lege a poruncilor, în orânduirile ei” (Efeseni 2:15), care au încetat la cruce.
– Adaptat după H.M.S. Richards, „Hard Nuts Cracked”, p. 3.
Diferenţa dintre Sabatul Domnului şi aceste sabate ale evreilor este puternic marcată.
- Sabatul Domnului a fost instituit la încheierea primei săptămâni a lumii, în timp ce celelalte sabate au fost stabilite în legătură cu sărbătorile evreieşti.
- Unul a fost binecuvântat şi sfinţit de Dumnezeu, pentru că atunci S-a odihnit de toată lucrarea creaţiunii; celelalte nu pretind că au avut parte de acelaşi tratament.
- Când copiii lui Israel au ajuns în pustie, Sabatul Domnului era o instituţie existentă, obligatorie pentru ei; dar sabatele anuale au fost aduse la existenţă abia atunci. Este uşor de identificat exact momentul în care Dumnezeu, conducându-Şi poporul, a creat aceste sabate, în timp ce fiecare referire la Sabatul Domnului arată că el a fost dat înainte ca Dumnezeu să-Şi aleagă acel popor.
- Copiii lui Israel au fost excluşi din țara făgăduinţei pentru că au încălcat Sabatul Domnului în pustie; dar sabatele anuale nu au fost ţinute până când ei au intrat în ţară. Această diferenţă ar fi foarte ciudată dacă ar fi adevărat că Sabatul Domnului nu a fost instituit până când copiii lui Israel au ajuns în pustia Sin, pentru că este sigur că două sabate anuale au fost instituite înainte ca ei să fi părăsit ţara Egiptului.
- Sabatul Domnului a fost făcut pentru om; dar sabatele anuale au fost făcute pentru rezidenţii ţării Palestinei.
- Unul era săptămânal, o comemorare a odihnei Creatorului; celelalte erau anuale, în legătură cu comemorarea eliberării evreilor din Egipt.
- Unul este numit „Sabatul Domnului”, „Sabatele Mele”, „ziua Mea cea sfântă” etc., în timp ce celelalte au fost desemnate prin expresii precum „sabatele voastre”, „sabatele ei” şi altele similare.
- Unul a fost proclamat de Dumnezeu ca făcând parte din cele zece porunci, a fost scris cu degetul Său în centrul legii morale pe tablele de piatră şi a fost depozitat în chivot sub capacul milei; celelalte nu au făcut parte din legea morală, ci au fost încorporate în orânduirile care erau umbra lucrurilor viitoare.
- Diferenţa dintre aceste sărbători şi Sabatele Domnului a fost evidenţiată cu grijă de Dumnezeu când a stabilit sărbătorile şi sabatele asociate lor. Astfel, a spus:
„Acestea sunt sărbătorile Domnului, în care veţi vesti adunări sfinte (…) Afară de aceasta, să păziţi Sabatele Domnului” (Leviticul 23:37-38).
– „History of the Sabbath and First Day of the Week” („Istoria Sabatului şi a primei zile a săptămânii”), J.N. Andrews, p. 89
