Adaptat după „Why God Said Remember” („De ce a spus Dumnezeu «Adu-ţi aminte»”) de Joe Crews.
O parte din strategia Satanei de a distruge încrederea omenirii în Dumnezeu a fost să atace declaraţia Sa de a fi Creatorul. Este evident că teoria evoluţionistă face parte din acest efort de înşelare şi distrugere a sufletelor. Cu un puternic accent umanist amoral, doctrina lui Darwin a schimbat milioane de oameni în sceptici religioşi şi a învăluit în întuneric nevoia lor după un Mântuitor.
Deşi mulţi creştini denunţă în mod corect această credinţă neştiinţifică, în mod ironic mulţi oameni cad încă în capcana diavolului de a respinge suveranitatea lui Dumnezeu asupra pământului. Această capcană este efortul vechi de veacuri de a răstălmăci şi distruge păzirea Sabatului zilei a şaptea.
Prin informaţiile false ale Satanei şi prin încrederea oamenilor în tradiţii mai mult decât în cuvântul sigur al Scripturii, milioane de creştini au fost făcuţi să micşoreze sau chiar să respingă valoarea păzirii Sabatului. „Ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea” (Exodul 20:10). Nimeni nu contestă înţelesul clar al acestui text, deşi milioane de oameni găsesc căi prin care să nu-l asculte.
De ce? Ignoranţa generală faţă de Biblie din biserică şi argumentele isteţe ale Satanei au creat un cadru al prejudecăţilor faţă de sfinţenia zilei a şaptea în favoarea păzirii duminicii. Aşa că, din dorinţa de a promova legea lui Dumnezeu care este mai importantă decât teoriile oamenilor, să ne luăm un moment pentru a redescoperi câteva adevăruri uimitoare despre Sabatul zilei a şaptea.
Adevărul nr. 1: Sabatul zilei a şaptea constituie baza suveranităţii lui Dumnezeu
De ce urăşte Satana Sabatul atât de mult? Pentru că Sabatul identifică adevăratul Dumnezeu şi pretenţia Sa la suveranitate supremă.
Cu siguranţă, Dumnezeu a anticipat lupta privitoare la raportul Genezei despre creaţiune. El a ştiut că, după căderea omului, se vor ridica îndoieli cu privire la pretenţia Sa că a creat întreaga materie doar prin porunca dată ca ea să existe.
Pentru a-Şi proteja suveranitatea, El a stabilit un semn care să arate spre dreptul Său absolut de a guverna ca Domn. El a ales să păstreze în memorie expunerea puterii Sale creatoare prin punerea deoparte a zilei a şaptea din săptămâna creaţiunii ca zi sfântă de odihnă şi amintire.
Dumnezeu a scris aceste cuvinte: „Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti. Să lucrezi şase zile şi să-ţi faci lucrul tău. Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea (…) Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea, şi tot ce este în ele, (…) de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o” (Exodul 20:8-11).
O dată pe săptămână, în timp ce pământul se roteşte în jurul axei sale, amintirea Sabatului călătoreşte de-a lungul pământului, ajungând la fiecare bărbat, femeie şi copil cu mesajul unei creaţiuni instantanee şi a Celui care a creat.
De ce a spus Dumnezeu: „Adu-ţi aminte”? Pentru că a uita de adevăratul Sabat înseamnă a uita de adevăratul Creator.
Dar contează aceasta atât de mul? Citeşte paragraful cu subtitlul „Singura poruncă neimportantă?” de mai jos.
Adevărul nr. 2: Sabatul zilei a şaptea a fost făcut pentru toţi oamenii
O multitudine de creştini numesc porunca a patra a lui Dumnezeu „Sabatul evreiesc”. Dar această expresie nu se găseşte nicăieri în Biblie. Ziua a şaptea este numită „Sabatul Domnului”; ea nu este niciodată numită „Sabatul evreului” (Exodul 20:10).
Luca, un scriitor al Noului Testament dintre neamuri, a făcut deseori referire la lucruri care erau specifice evreilor – el a scris despre „neamul iudeilor”, poporul iudeilor, „ţara iudeilor” şi „sinagoga iudeilor” (Faptele apostolilor 10:22; 12:11; 10:39; 14:1). Însă Luca nu a făcut niciodată referire la „Sabatul iudeilor”, deşi a menţionat Sabatul în mod repetat.
Hristos a învăţat, de asemenea, că „Sabatul a fost făcut pentru om” (Marcu 2:27). Isus a folosit termenul „om” în sens generic, referindu-se la omenire. Este sigur că Adam şi Eva erau singurii „oameni” existenţi atunci când Dumnezeu a făcut Sabatul. Evreii nu au existat încă cel puţin 2.000 de ani după creaţiune. Căsătoria a fost, de asemenea, dată la creaţiune. Femeia a fost făcută pentru bărbat (Geneza 2:22), la fel cum Sabatul a fost făcut pentru om. Sigur că nimeni nu crede că căsătoria a fost făcută doar pentru evrei.
Adevărul nr. 3: Nu contează decât să păzeşti o zi
Pe table de piatră, Dumnezeu a scris măreaţa şi neschimbătoarea lege a veacurilor. Fiecare cuvânt a fost solemn şi plin de însemnătate. Niciun singur rând nu a fost ambiguu sau misterios. Creştini şi necreştini, învăţaţi şi neînvăţaţi nu au nicio problemă în a înţelege cuvintele „ziua a şaptea”. Atunci de ce micşorează ei valoarea acelor cuvinte, dacă fiecare cuvânt al poruncilor este considerat a fi de piatră?
Satana vrea ca lumea să accepte duminica drept ziua aleasă de el pentru închinare, dar dacă ţinem orice altă zi e la fel de bine pentru el, cât timp aceasta înseamnă că noi călcăm porunca lui Dumnezeu.
Geneza prezintă originea Sabatului în cuvintele: „Astfel au fost sfârşite cerurile şi pământul şi toată oştirea lor. În ziua a şaptea, Dumnezeu Şi-a sfârşit lucrarea pe care o făcuse (…) Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o.” (Geneza 2:1-3).
Care zi a fost binecuvântată şi sfinţită de Dumnezeu? Ziua a şaptea. Cum trebuia să fie ţinută sfântă? Prin odihnă. Putea fi păzită ca sfântă o altă zi dintre celelalte şase? Nu. De ce? Pentru că Dumnezeu a poruncit să lucrăm în acele zile, nu să ne odihnim. Contează binecuvântarea lui Dumnezeu? Sigur că da. Părinţii se roagă lui Dumnezeu, ca El să le binecuvânteze copiii. Ei cred că binecuvântarea Sa contează. Ziua a şaptea este diferită de toate celelalte şase zile pentru că poartă binecuvântarea lui Dumnezeu.
A dat Dumnezeu omului privilegiul de a alege propria zi de odihnă? Nu. De fapt, Dumnezeu a confirmat în Biblie că Sabatul a fost stabilit şi sigilat prin alegerea Sa divină şi că nu trebuie să fie schimbat. Citiţi Exodul 16 despre darea manei. Timp de 40 de ani Dumnezeu a făcut trei minuni în fiecare săptămână pentru a arăta Israelului care zi este sfântă: (1) El a dat mană din cer poporului Său ca hrană. (2) Ea nu cădea în ziua a şaptea. (3) Deşi se strica dacă era ţinută peste noapte, ea rămânea dulce şi proaspătă când era ţinută pentru ziua a şaptea.
Dar unii israeliţii au avut aceeaşi idee pe care o au astăzi mulţi creştini. Ei simţeau că orice zi din şapte poate fi ţinută ca sfântă: „În ziua a şaptea, unii din popor au ieşit să strângă mană, şi n-au găsit.” Şi ce s-a întâmplat? „Atunci, Domnul a zis lui Moise: «Până când aveţi de gând să nu păziţi poruncile şi legile Mele?»” (Exodul 16:27-28).
Dumnezeu a venit la ei şi i-a acuzat că încalcă legea Sa când merg să lucreze în ziua a şaptea. Ar spune Dumnezeu acelaşi lucru astăzi? Da. El este acelaşi ieri, azi şi în veci (Evrei 13:8).
Dar de ce ziua a şaptea, mai exact? Citeşte paragraful cu subtitlul „De ce ziua a şaptea?” de mai jos.
Adevărul nr. 4: Ştim care este adevărata zi a şaptea
Unii oameni resping Sabatul zilei a şaptea spunând că nu putem şti în care zi cade el astăzi, aşa că alegerea oricărei alte zi ca zi de închinare ar trebui să fie în regulă. Dar aceasta este o aberaţie. Aici sunt patru dovezi care ne ajută să identificăm adevăratul Sabat:
1: Potrivit Scripturii, Hristos a murit vineri, a şasea zi a săptămânii, şi a înviat duminică, prima zi a săptămânii. Practic, toate bisericile recunosc lucrul acesta când ţin Vinerea Mare sau Duminica Paştelui. „Omul acesta s-a dus la Pilat şi a cerut trupul lui Isus. L-a dat jos de pe cruce, L-a înfăşurat într-o pânză de in şi L-a pus într-un mormânt nou, săpat în piatră, în care nu mai fusese pus nimeni. Era Ziua Pregătirii şi începea ziua Sabatului.” (Luca 23:52-54)
Aceasta este o dovadă puternică ce arată că Isus a murit chiar în ziua de dinaintea Sabatului. Ea era numită „Ziua Pregătirii” pentru că reprezenta timpul de pregătire pentru Sabat. Vă rog să observaţi că femeile s-au odihnit în Sabat „după Lege”. Legea spune: „Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă”, aşadar ştim că ele s-au odihnit sâmbătă. Următoarele versete spun: „În ziua întâi a săptămânii, femeile acestea şi altele împreună cu ele au venit la mormânt dis-de-dimineaţă şi au adus miresmele, pe care le pregătiseră. Au găsit piatra răsturnată de pe mormânt” (Luca 24:1-2).
2: Schimbarea calendarului nu a făcut ca zilele săptămânii să se încurce între ele. La fel de sigur cum ştim că Isus şi urmaşii Său au ţinut aceeaşi zi ca Moise, putem şti că ziua a şaptea din prezent este aceeaşi zi pe care Isus a ţinut-o. Este adevărat că în anul 1582, Papa Grigore a schimbat calendarul, dar aceasta nu a afectat ciclul săptămânal. Ce a făcut mai exact Papa Grigore calendarului? El a schimbat vineri, 5 octombrie 1582, în vineri, 15 octombrie 1582. El nu a afectat ciclul săptămânal al zilelor.
3: Evreii au ţinut ziua a şaptea din vremea lui Avraam şi îl ţin până astăzi. O întreagă naţiune, de pe întreg cuprinsul globului, a continuat să ţină Sabatul pe care îl ştiau pentru mai mult de 4.000 de ani.
4: Peste 100 de limbi vorbite în jurul lumii folosesc cuvântul „Sabat” pentru a şaptea zi a săptămânii. De exemplu, în spaniolă cuvântul pentru „sâmbătă” este „sábado” şi înseamnă „Sabat”. Ce dovedeşte aceasta? Dovedeşte că la momentul formării acestor limbi, cu mult, mult timp în urmă, ziua a şaptea a săptămânii era recunoscută ca zi de Sabat, iar Sabatul a fost încorporat în însuşi numele zilei.
Adevărul nr. 5: Sabatul nu este un memorial al eliberării din Egipt
Aceasta este o credinţă scoasă din Vechiul Testament şi răstălmăcită: „Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă a Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici boul tău, nici măgarul tău, nici vreunul din dobitoacele tale, nici străinul care este în locurile tale, pentru ca şi robul şi roaba ta să se odihnească întocmai ca tine. Adu-ţi aminte că şi tu ai fost rob în ţara Egiptului, şi Domnul, Dumnezeul tău, te-a scos din ea cu mână tare şi cu braţ întins, de aceea ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău, să ţii ziua de odihnă” (Deuteronomul 5:14-15).
Unii oameni sugerează că aceasta înseamnă că Dumnezeu a dat Sabatul ca un memorial al ieşirii din Egipt. Dar raportul Genezei despre facerea Sabatului (Geneza 2:1-3) şi cuvintele folosite de Dumnezeu în porunca a patra (Exodul 20:11) arată că Sabatul zilei a şaptea este un memorial al creaţiunii.
Cheia înţelegerii acestui pasaj care se referă la păzirea Sabatului se regăseşte în cuvântul „rob”. Dumnezeu a spus: „Adu-ţi aminte că şi tu ai fost rob în ţara Egiptului”, iar în propoziţia anterioară, El a vrut ca ei să se asigure ca „şi robul şi roaba ta să se odihnească întocmai ca tine”. Cu alte cuvinte, experienţa lor ca robi în Egipt trebuia să le reamintească să se poarte drept cu robii lor, oferindu-le odihna de Sabat.
Nu era un lucru neobişnuit ca Dumnezeu să facă referire mereu la eliberarea din Egipt ca un îndemn de a asculta alte porunci. În Deuteronomul 24:17-18, Dumnezeu a spus: „Să nu te atingi de dreptul străinului şi al orfanului şi să nu iei zălog haina văduvei. Să-ţi aduci aminte că ai fost rob în Egipt şi că Domnul, Dumnezeul tău, te-a răscumpărat de acolo, de aceea îţi dau aceste porunci, ca să le împlineşti”.
Nici porunca de a fi drept, nici cea de a păzi Sabatul nu au fost date pentru a comemora exodul, ci Dumnezeu le-a spus că bunătatea Sa în a-i scoate din robie constituie un motiv puternic pentru care ei să se poarte frumos cu robii lor în Sabat şi să-i trateze cu dreptate pe străini şi văduve.
În acelaşi fel, Dumnezeu le-a vorbit în Leviticul 11:45: „Căci Eu sunt Domnul, care v-am scos din ţara Egiptului ca să fiu Dumnezeul vostru şi să fiţi sfinţi”. Cu siguranţă, nimeni nu ar învăţa că sfinţenia nu a existat înainte de exod sau că ar fi fost ulterior limitată doar la evrei!
Adevărul nr. 6: Sabatul nu este dat pentru a comemora învierea
Este adevărat că Isus a înviat într-o duminică. Acesta este unul dintre momentele cruciale din istoria lumii.
Dar nicăieri Biblia nu sugerează că ar trebui să sfinţim duminica. Multe alte evenimente minunate din Biblie au avut loc în diferite zile ale săptămânii, nu avem nicio poruncă expresă a lui Dumnezeu care să ne spună să le sfinţim.
Într-adevăr, există un memorial al învierii poruncit în Biblie, dar nu pentru a stabili o nouă zi de închinare. Pavel a scris: „Noi, deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă” (Romani 6:4). Botezul este memorialul morţii, îngropării şi învierii lui Hristos. Oricum, Sabatul este memorialul creaţiunii.
Încă ai întrebări despre aceasta? Citeşte paragraful cu subtitlul „Camera de sus” de mai jos.
Adevărul nr. 7: Sabatul va fi sărbătorit pentru veşnicie
Sabatul este o rânduire arbitrară a lui Dumnezeu, care slujeşte unui scop impresionant. El este pretenţia Sa – sigiliul Său – asupra lumii şi a vieţii omeneşti. Este, de asemenea, un semn al răscumpărării pe care El o oferă fiecăruia dintre noi.
Cu siguranţă, acesta este motivul pentru care Dumnezeu va păstra păzirea Sabatului pentru întreaga veşnicie. Este numai drept să fie aşa! „«Căci după cum cerurile cele noi şi pământul cel nou pe care le voi face vor dăinui înaintea Mea» – zice Domnul – «aşa vor dăinui şi sămânţa voastră şi numele vostru. În fiecare lună nouă şi în fiecare Sabat, va veni orice făptură să se închine înaintea Mea», zice Domnul” (Isaia 66:22-23).
Sabatul este atât de preţios pentru Dumnezeu încât El va dori ca poporul Său să-l ţină de-a lungul tuturor veacurilor pe noul pământ care va urma. Dacă Sabatul este atât de preţios pentru El, nu ar trebui să fie preţios şi pentru noi? Dacă vom continua să-l păstrăm pentru întreaga eternitate, de ce nu l-am ţine şi acum, drept garanţie a ascultării de El?
Încrede-te şi ascultă: altă cale nu este.
Este uşor de înţeles de ce diavolul a dus o luptă continuă, disperată împotriva Sabatului zilei a şaptea. El a lucrat prin mândria tradiţiei, dezinformare şi bigotism religios pentru a distruge sfinţenia semnului special al autorităţii lui Dumnezeu – Sabatul.
Dar având la dispoziţie aceste adevăruri despre Sabat, fie ca Dumnezeu să ofere fiecărui creştin curajul de a cinsti porunca Sabatului ca test special al dragostei şi loialităţii sale.
Poate că păzirea zilei a şaptea ca sfântă este o datorie. Dar nu trebuie să fie o povară. Într-un secol al dumnezeilor şi spiritualităţii false, a evoluţiei ateiste şi a tradiţiilor încăpăţânate ale oamenilor, lumea are nevoie mai mult decât oricând de un Mântuitor. Sabatul este mai mult decât un test al loialităţii noastre faţă de Creator. Este mai mult decât un semn al sfinţirii noastre prin puterea Sa. Este o făgăduinţă a darului durabil, veşnic al restaurării.
Mai multe adevăruri interesante!
Singura poruncă neimportantă?
Dumnezeu a arătat foarte clar că, indiferent de sentimente, cei care abuzează de Sabat sunt vinovaţi de călcarea legii Sale. Iacov explică clar că este păcat să calci chiar una singură dintre cele zece porunci: „Căci cine păzeşte toată Legea şi greşeşte într-o singură poruncă se face vinovat de toate. Căci Cel ce a zis: «Să nu preacurveşti» a zis şi: «Să nu ucizi». Acum, dacă nu preacurveşti, dar ucizi, te faci călcător al Legii” (Iacov 2:10-11).
Majoritatea poruncilor încep cu aceleaşi cuvinte: „Să nu.” Dar porunca a patra este introdusă prin cuvintele: „Adu-ţi aminte.” De ce? Pentru că Dumnezeu le poruncea să-şi aducă aminte de ceva ce exista deja, dar care fusese uitat.
De ce ziua a şaptea?
De ce a binecuvântat Dumnezeu ziua a şaptea ca zi de închinare? Pentru că El a creat lumea în şase zile. Sabatul este un memorial al naşterii lumii, un motiv pentru a ne aminti de acel act măreţ.
Deci ar putea fi schimbat memorialul Sabatului? Nu, pentru că el trimite spre un lucru care s-a întâmplat în trecut. De exemplu, 4 iulie este Ziua Independenţei în Statele Unite. Ar putea fi ea schimbată? Nu, pentru că Declaraţia de independenţă a fost semnată pe 4 iulie 1776. Nici ziua ta de naştere nu poate fi schimbată. Ea este un memorial al naşterii tale, care a avut loc într-o anumită zi. Istoria ar trebui să curgă din nou pentru a se putea schimba ziua ta de naştere, Ziua Independenţei sau ziua Sabatului. Putem numi o altă zi „Ziua Independenţei” şi putem numi o altă zi „Sabat”, dar aceasta nu va schimba felul în care sunt lucrurile.
Camera de sus
Cei care cred că închinarea în ziua duminicii înseamnă cinstirea învierii lui Isus citează de mult ori întâlnirea din camera de sus a ucenicilor, care a avut loc în aceeaşi zi în care El a înviat dintre morţi. Ei susţin că această întâlnire a avut loc pentru a sărbători învierea. Dar raportul Bibliei prezintă nişte circumstanțe complet diferite.
Marcu scrie că deşi ucenicii au fost confruntaţi cu mărturia directă a Mariei, ei „n-au crezut-o. După aceea, S-a arătat într-alt chip la doi dintre ei pe drum, când se duceau la ţară. Aceştia s-au dus de au spus lucrul acesta celorlalţi, dar nici pe ei nu i-au crezut. În sfârşit, S-a arătat celor unsprezece, când şedeau la masă, şi i-a mustrat pentru necredinţa şi împietrirea inimii lor, pentru că nu crezuseră pe cei ce-L văzuseră înviat” (Marcu 16:11-14).
Evident, nici unul dintre ucenicii din camera de sus nu credea că Hristos înviase, aşa că ei nu ar fi putut sărbători cu bucurie învierea! Ioan explică motivul pentru care ei erau împreună în următoarele cuvinte: „(…) uşile locului unde erau adunaţi ucenicii erau încuiate de frica iudeilor” (Ioan 20:19).